Iarna cu 7 cojoace,
Stai şi te hlizeşti!
Nu vrei deloc să-mi dai pace,
Râzi şi chicoteşti.

Parc-o văd, îmbrobodită,
În castel de gheaţă,
Cum stă, deloc ghemuită
C-un urs alb în braţe.

Şi-a luat un TV plat,
L-a prins la ofertă
Şi-acum toată ziua-n pat
Stă şi freac-o mentă.

Într-un colţ, prinsă-ntre ţurţuri,
Stă vara şi plânge
Că la Jose Armando-al ei
Nu mai poate-ajunge.

Iarna o mai persiflează
Mănâncă-ngheţată
Umblă goală şi dansează
Se mai dă pe gheaţă…

Vara plânge cu suspine,
Îi e sete tare.
Soarele ei drag se stinge
Că ar vrea la mare.

O beţie iar pe plajă
Ce-au mai râs atunci!
Aoleu! Iarna cu vrajă,
A-mbătat-o muci.

Dar s-au îmbătat chiar grav
De n-au mai ştiut
Unde soarele-au lăsat
Ce-au mai petrecut…

Iarna cu sapte cojoace,
Hai, te rog, da-mi pace…