La MOŞ ENE
Pleoape grele, obosite,
De-atâtea sticle golite
Sau de prea mult somn adânc
N-am poftă nici să mănânc…
Capul greu, m-apasă tare,
Nu mai vorbesc de picioare,
Mâinele abia tastează
Zgomotele mă “somează”.
Zăngăne orice prea tare
“Vreau să doooorm!” chiar la intrare
Pe canapea să mă-ntind
Puţin ochii să-i inchid.
Oboseală, somn sau lene…
Moşul vine-ncet, alene,
Care moş? Cum care? Ene!
Mângâie agale gene…
Mai că-mi vine a deschide
Un salon pe care-aş scrie
“Locul unde poţi dormi puţintel pe timp de zi”
La Moş Ene l-aş numi.
Intri, alegi intervalul
Şi decorul şi divanul
Perna şi mărimea ei
Şi trezitul, cum îl vrei?
Uşurel, c-o pană moale
Sau o voce-mbietoare
2 picături de ploaie
Sau o muzică vioaie?
Ia zi-mi, tu l-ai vizita?
Ai avut zile aşa?